monodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONODÍE, monodii, s. f. Cântec pe o singură voce, solo sau amplificat de un ansamblu la unison sau la octavă. – Din
fr. monodie.monodie (Dicționar de neologisme, 1986)MONODÍE s.f. Monolog liric în tragediile antice grecești. ♦ Stil muzical bazat pe simpla succesiune a sunetelor melodiei; cântec executat pe o singură voce. [Gen.
-iei. / < fr.
monodie, cf. gr.
monodia <
monos – unic,
ode – cântec].
monodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONODÍE s. f. 1. monolog liric în tragediile antice grecești. 2. muzică bazată pe o singură linie melodică; cântec la o singură voce. (< fr.
monodie, gr.
monodia)
monodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monodíe (mo-no-/mon-o-) s. f.,
art. monodía, g.-d. art. monodíei; pl. monodíi, art. monodíile