monodic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÓDIC, -Ă, monodici, -ce, adj. (
Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. – Din
fr. monodique.monodic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr.
monodique)