moneră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÉRĂ, monere, s. f. (
Biol.) Protozoar ipotetic, fără nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din
fr. monère.moneră (Dicționar de neologisme, 1986)MONÉRĂ s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrană și nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la materia organică. [< fr.
monère, cf. gr.
moneres – izolat].
moneră (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONÉRĂ s. f. protozoar ipotetic fără nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la cea organică. (< fr.
monère)
moneră (Dicționaru limbii românești, 1939)*monéră f., pl.
e (fr.
monère, d. vgr.
monéres, singur, izolat, d.
mónos, singur). Vietate care reprezentă [!] forma cea maĭ simplă între vegetale și animale.
moneră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monéră s. f.,
g.-d. art. monérei; pl. monére