monedă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat;
p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊
Expr. A bate (sau
a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal.
A bate monedă (din sau
cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva).
A plăti (cuiva)
cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (
Fam.)
Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [
Pl. și:
monezi. –
Var.:
monétă s. f.] – Din
ngr. monédha.