momentan - explicat in DEX

momentan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care este din momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan.

momentan (Dicționar de neologisme, 1986)
MOMENTÁN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecât, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus].

momentan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MOMENTÁN, -Ă adj. 1. de o clipă; de moment, trecător. ◊ (despre verbe și timpuri verbale) care exprimă o acțiune de scurtă durată. ◊ (adv.) numaidecât, imediat. 2. actual, de față. ◊ (adv.) actualmente; acum. (< lat. momentaneus, fr. momentané, germ. momentan)

momentan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît [!] un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n´am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan.

momentan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
momentán adj. m., pl. momentáni; f. momen­tánă, pl. momentáne

momentan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată.