moment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMÉNT, momente, s. n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. ◊
Loc. adj. De moment = de scurtă durată; efemer; vremelnic. ◊
Loc. adv. Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp.
Pe moment = în prima clipă, în acea clipă.
În tot momentul = în permanență, tot timpul.
La moment = imediat, pe loc;
p. ext. la timp.
Din moment în moment sau
dintr-un moment în altul = imediat, chiar acum; curând, îndată.
(Nici) un moment deloc, niciodată. ◊
Loc. conj. Din moment ce... = de vreme ce..., deoarece... ♦ Perioadă scurtă în desfășurarea unui proces; fază, etapă. ◊
Ultimele momente (ale unui om) = clipele dinainte de moarte. ◊
Loc. adv. În momentul de față = actualmente, în prezent.
Din primul moment = chiar de la început.
În ultimul moment = chiar înainte de expirarea ultimului termen, când nu mai este nici o clipă de pierdut.
La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată.
Un moment, se spune pentru a solicita cuiva o clipă de răgaz, o întrerupere. ♦ Episod din acțiunea unei scrieri literare;
(p. ext.) specie a genului epic în care este surprins un instantaneu semnificativ din viața cotidiană. ♦ Dată, termen. ♦ Mărime fizică egală cu produsul dintre valoarea unei mărimi date și una sau mai multe distanțe în raport cu un punct, cu o axă sau cu un plan.
2. Ocazie favorabilă; prilej. – Din
lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment.moment (Dicționar de neologisme, 1986)MOMÉNT s.n. 1. Clipă, secundă, scurt interval de timp. ◊
De moment = de scurtă durată; efemer;
moment muzical = piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ♦ Situație în timp a unui fapt, a unei întâmplări etc. ♦ Schiță restrânsă la maximum, cultivată la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.
2. Ocazie, circumstanță (prielnică).
3. Mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. [Cf. fr.
moment, lat.
momentum].
moment (Marele dicționar de neologisme, 2000)MOMÉNT s. n. 1. interval scurt de timp; clipă, secundă. ♦ de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ◊ perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. (art.) ocazie. 3. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană. 4. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. (< lat.
momentum, it.
momento, germ.
Moment, fr.
moment)
moment (Dicționaru limbii românești, 1939)*momént n., pl.
e (lat.
momentum din
movimentum, mișcare, d.
movére, a mișca. V.
mobil). Timp foarte scurt, clipă:
mă întorn [!] într´un moment. Ocaziune, timp favorabil:
a prinde momentu, a profita de moment. Timpu prezent:
moda momentuluĭ. Un moment, așteaptă, ascultă, scuză un moment!
Din moment în moment orĭ
dintr´un moment într´altu, din clipă´n clipă, foarte curînd:
el trebuĭe să vie din moment în moment. În acest moment, în timpu prezent.
La moment, îndată, imediat.
Din moment ce, odată ce, de oare ce [!], fiind-că.
moment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)momént s. n.,
pl. moméntemoment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moment n. clipă:
așteaptă un moment.