momeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOMEÁLĂ, momeli, s. f. 1. Mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela pe cineva; ceea ce ademenește pe cineva; înșelăciune. ◊
Expr. Cu șosele, cu momele = cu viclenii, cu făgăduieli mincinoase.
2. Spec. Mâncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a-i ademeni; hrană pe care o pune vânătorul pentru a atrage vânatul; nadă. [
Pl. si:
momele] –
Momi +
suf. -eală.momeală (Dicționaru limbii românești, 1939)momeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a momi. Mîncare pusă pentru a atrage animalele.
A umbla cu șoșelĭ și cu momelĭ, a umbla cu chichițe și momițe, a căuta să înșelĭ. – Și
smomeală.momeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)momeálă s. f.,
g.-d. art. momélii; pl. moméli/(
înv.)
moméle (în
expr. cu șoșele, cu ~)
momeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)momeală f.
1. mijloc de a atrage și prinde animale:
undiță fără momeală nimic nu dobândește; 2. fig. ceeace atrage prin înșelăciune:
a umbla cu șosele și cu momele, a căuta să amăgească. [V.
momì].