molitvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale);
p. ext. oficierea acestei rugăciuni.
2.(
Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [
Var.:
molítfă, molíftă s. f.] – Din
sl. molitva.