molitvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOLÍTVĂ, molitve, s. f. 1. (În ritualul Bisericii ortodoxe) Rugăciune (citită de preot pentru iertarea păcatelor, în împrejurări speciale);
p. ext. oficierea acestei rugăciuni.
2.(
Înv.) Termen de reverență folosit față de clerici. [
Var.:
molítfă, molíftă s. f.] – Din
sl. molitva.molitvă (Dicționaru limbii românești, 1939)molítvă, V.
moliftă.molitvă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)molítvă, -e, s.f. – (rel.) Rugăciune înainte de spovedanie. – Din sl. molitva.
molitvă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)molítvă v. molíftă