molfăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOLFĂITÚRĂ,molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
molfăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) molfăitúră (rar) (-fă-i-) s. f., g.-d. art. molfăitúrii; pl. molfăitúri