molete - explicat in DEX

molete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOLÉTE¹, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făină de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molét s. m.] – Din bg. molec.

molete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOLÉTE², (1, 2) moleți, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. – Moale + suf. -ete.

molete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
molete s. invar. v. molan

molete (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ [!] care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.

molete (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

molete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
moléte¹ (pește, arbore) (reg.) s. m., pl. moléți

molete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
moléte²/molét (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moléți

molete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!moléte³ (tumoră la cai) s. n., pl. moléte