molcom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊
Expr. (Adverbial)
A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic.
A sta (sau
a ședea)
molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [
Var.:
mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din
bg. mŭlkom.molcom (Dicționaru limbii românești, 1939)mólcom, V.
mîlcom.molcom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mólcom adj. m.,
pl. mólcomi; f. mólcomă, pl. mólcomemolcom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)molcom a. lin, dulce:
vânt molcom; fig.
cântări molcome respiră (lira) EM. [Vechiu-rom.
mâlcom (v.
mâlcă) = slav. MOLKOMŬ]. ║ adv. încet:
a tace molcom CR.