molatic - explicat in DEX

molatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

molatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
molátic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleșit, fără vigoare: om, mers molatic. Adv. În mod molatic: a lupta molatic.

molatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
molátic¹ adj. m., pl. molátici; f. molátică, pl. molátice

molatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
molátic² (pește) s. m., pl. molátici

molatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
molatic a. 1. cam moale, vorbind de mersul și de lucrul cuiva: om molatic; 2. fig. lipsit de energie: era tont și molatic ISP.