mocăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCĂÍ, mócăi, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Pop. și
fam.)
1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși.
2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [
Prez. ind. și:
mocăiesc] –
Et. nec. Cf. moacă.mocăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mocăí (mocăiésc, mocăít), vb. –
1. A da din cap. –
2. A munci din greu. –
3. A lucra încet și fără spor. –
Var. mogăi. Creație expresivă, pornind de la rădăcina
moc-, cf. moacă. –
Der. mocoși, vb. (a se speti; a munci fără spor), cu
suf. expresiv -
și (după Tiktin, legat de
sl. mąka, cf. muncă; după Bogrea,
Dacor., IV, 834, din
rut. Makoša „zeița odihnei”);
morcoși, vb. (
Trans., a pune buceaua la butucul roții), cu
r epentetic;
morcoașe, s. f. (
Trans., bucea);
morcoti, vb. (
înv., a bolborosi),
cf. Iordan,
BF, 194 (după Tiktin, din
pol. markotač; după Candrea, din
rut. morkotati; după Scriban, din
rut. morkotiti);
mogoroji (
var. mogorogi),
vb. (a căra; a bolborosi, a mormăi), pe care Cihac, II, 516 îl pune în legătură cu
mag. mocorogni „a se bîlbîi” și Scriban cu
mag. megmorogni „a grohăi”;
mogorog, s. m. (
Mold., persoană nemulțumită);
morocăni, vb. (a bombăni, a dojeni), pe care Cihac, II, 516 îl lega de
mag. morgolodni, Tiktin cu
sl. mrŭknąti „a întuneca” și Scriban cu
mag. morogni; morocăneală, s. f. (bombănit);
morocănos, adj. (nemulțumit; ursuz, posac);
modoși, vb. (Banat, a lenevi).
mocăi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mocăi, mocăi v. r. 1. a lucra încet / fără spor; a se mișca încet
2. a pierde vremea cu nimicuri
mocăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mocăí (a ~) (
fam.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
mócăie, imperf. 3
sg. mocăiá; conj. prez. 3
să mócăiemocăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)mócăĭ și
-ĭésc, V.
mocoșesc.mocăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mocăì v. Mold. Tr. a migăi, a moțăi. [V.
mocan].