mocăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCĂÍ, mócăi, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Pop. și
fam.)
1. A lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși.
2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [
Prez. ind. și:
mocăiesc] –
Et. nec. Cf. moacă.