mocăniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCĂNÍȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (
1).
2. (Glumeț) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. –
Mocan +
suf. -iță.mocăniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocăníță s. f.,
g.-d. art. mocăníței; pl. mocăníțe