mocăncuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOCĂNCÚȚĂ,mocăncuțe, s. f. Diminutiv al lui mocancă. – Mocancă + suf. -uță.
mocăncuță(Dicționaru limbii românești, 1939) mocăncúță f., pl. e (d. mocancă). Un dans popular.
mocăncuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mocăncúță s. f., g.-d. art. mocăncúței; pl. mocăncúțe
mocăncuță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) mocăncuță f. hora muntenilor.