mocăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [
Pr.:
-că-ia-] –
Mocăi +
suf. -eală.mocăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocăiálă (
fam.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli