mocancă (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)MOCÁNCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).
mocancă (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)MOCÁNCĂ, mocance, s.f.
1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania.
2. (La sg. art.) Numele unui dans popular.
mocancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCÁNCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță.
2. (La
sg.;
art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. –
Mocan +
suf. -că.mocancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocáncă s. f.,
g.-d. art. mocáncei; pl. mocánce