mlajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor
(Salix viminalis). ♦ Răchită.
2. Ramură tânără de mlajă (
1) sau,
p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din
mladă.mlajă (Dicționaru limbii românești, 1939)mlájă f., pl.
ăjĭ (bg.
mlažĭa, id.). Un fel de salcie (
salix viminalis, purpurea saŭ
incana).
Col. Lozie, vergele de salcie de legat orĭ de împletit.
mlajă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mlájă s. f.,
art. mlája, g.-d. art. mlắjii; pl. mlăjimlajă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mlajă f. răchită ale cării ramuri flexibile se întrebuințează pentru facerea coșurilor de nuiele
(Salix viminalis). [Serb. MLAZ, vlăstar].