mlajă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MLÁJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor
(Salix viminalis). ♦ Răchită.
2. Ramură tânără de mlajă (
1) sau,
p. gener. de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din
mladă.