mitralieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITRALIÉRĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [
Pr.:
-li-e-] – Din
it. mitragliera.mitralieră (Dicționar de neologisme, 1986)MITRALIÉRĂ s.f. Armă automată de calibru mic pe afet, cu tir foarte rapid. [Pron.
-li-e-. / cf. fr.
mitrailleuse, it.
mitragliera].
mitralieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITRALIÉRĂ s. f. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid. (< it.
mitragliera)
mitralieră (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MITRALIÉRĂ (‹
it.)
s. f. Armă automată care execută foc continuu sau în rafale, destinată pentru lovirea obiectivelor terestre, marine și aeriene. Inventată în anii '80 ai
sec. 19. Există puști-
m., m. grele (
m. montate pe afet),
m. ușoare și
m. de calibru mare (12,7-14,5 mm). Folosită din primul război mondial.
mitralieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitraliéră (armă)
(mi-tra-li-e-) s. f.,
g.-d. art. mitraliérei; pl. mitraliére