mitoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITÓZĂ, mitoze, s. f. Diviziune celulară caracterizată prin apariția cromozomilor. – Din
fr. mitose.mitoză (Dicționar de neologisme, 1986)MITÓZĂ s.f. Cariocineză. [< fr.
mitose, cf. gr.
mitos – filament].
mitoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITÓZĂ s. f. mod de înmulțire a celulelor vii, prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; cariochineză. (< fr.
mitose)
mitoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MITÓZĂ (‹ {i}; {s}
gr. mitos „fir”)
s. f. (
HIST.) Proces de diviziune a celulei, în cursul căruia au loc apariția cromozomilor și împărțirea materialului celular în două celule fiice-mame, ambele cu același număr de cromozomi. Are cinci faze: interfaza, profaza, metafaza, telofaza, cariochineză.
mitoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mitóză s. f.,
g.-d. art. mitózei; pl. mitóze