mitomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOMANÍE s. f. Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate;
p. gener. mania de a minți. – Din
fr. mythomanie.mitomanie (Dicționar de neologisme, 1986)MITOMANÍE s.f. (
Med.) Manie caracterizată prin tendința maladivă de a denatura adevărul, de a minți; (
p. ext.) mania de a minți. [< fr.
mythomanie, cf. gr.
mythos – mit,
mania – nebunie].
mitomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITOMANÍE s. f. tendință patologică de a fabula; mania de a minți. (< fr.
mythomanie)
mitomanie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MITOMANÍE (‹
fr.;
gr. mythos „povestire, mit” +
mania „manie”)
s. f. Boală mintală caracterizată ca o tendință constituțională patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa minciuni și povești imaginare care îi descriu ca martori și de obicei într-o poziție avantajoasă. Termen introdus de medicul francez Ernest Dupré în 1905.
mitomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mitomaníe s. f.,
art. mitomanía, g.-d. mitomaníi, art. mitomaníei