mitoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MITOMÁN, -Ă, mitomani, -e, s. m. și
f. Persoană care suferă de mitomanie. – Din
fr. mythomane.mitoman (Dicționar de neologisme, 1986)MITOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de mitomanie. [< fr.
mythomane].
mitoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)MITOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de mitomanie. (< fr.
mythomane)
mitoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mitomán adj. m.,
s. m.,
pl. mitománi; adj. f.,
s. f. mitománă, pl. mitománe