mitarnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MITÁRNIC, -Ă, mitarnici, -ce, adj. (
Înv.) Care primește mită; necinstit. – Din
mită +
suf. -arnic.mitarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)mitárnic, -ă adj. (d. vsl.
mytarĭ, vameș, cu sufixu
-nic). Care primește mită, coruptibil.
mitarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mitarnic a. care iea mită.