miniatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINIATÚRĂ, miniaturi, s. f. 1. Operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate. ◊
În miniatură =
a) (
loc. adj.) de proporții reduse;
b) (
Loc. adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții.
2. Obiect de dimensiuni reduse;
spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect. [
Pr.: -ni-a-] – Din
fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur.