milos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă
1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv.
2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. –
Milă1 +
suf. -os.milos (Dicționaru limbii românești, 1939)milós, -oásă adj. (d.
milă). Plin de milă, care simte milă p. alțiĭ, mizericordios, îndurător:
un boĭer milos.milos (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MÍLOS, insulă vulcanică, grecească, în
M. Egee (
arh. Ciclade); 158 km
2.
Localit. pr.:
Milos și
Adamas. Relief muntos cu
alt. de 776
m. Climă și vegetație mediteraneene. Grâu, porumb, măslini. Pescuit.
Expl. de marmură.
Izv. termale. Aici a fost descoperită, în 1820, celebra statuie „Venus din Milo” (azi în Muzeul Luvru).
milos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milós adj. m.,
pl. milóși; f. miloásă, pl. miloásemilos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milos a. plin de milă, foarte îndurător.