milităros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILITĂRÓS, -OÁSĂ, milităroși, -oase, adj. Specific militarilor, de militar;
p. ext. rigid, aspru. –
Militar +
suf. -os.milităros (Dicționaru limbii românești, 1939)*militărós, -oásă adj. (d.
militar).
Fam. Care are caracter de militar, care se poartă ca militariĭ:
om milităros, purtare milităroasă. Adv. În mod milităros, țanțoș:
a răspunde milităros.milităros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)militărós adj. m.,
pl. milităróși; f. milităroásă, pl. milităroáse