milita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILITÁ, militez, vb. I.
Intranz. A desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din
fr. militer.milita (Dicționar de neologisme, 1986)MILITÁ vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr.
militer, it., lat.
militare].
milita (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILITÁ vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr.
milliter, lat.
militare)
milita (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)militá (militéz, militát), vb. – A lupta.
Fr. militer. –
Der. militant, adj., din
fr. militant; militar, adj., din
fr. militaire; milităresc, adj. (cazon);
militărește, adv. (ca militarii);
militărie, s. f. (viață, carieră de militar);
militărime, s. f. (reuniune, grup de militari);
militarism, s. n., din
fr. militarisme; militariza, vb., din
fr. militariser; demilitariza, vb., din
fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru);
miliție, s. f., din
fr. milice, în parte prin
rus. milicija; milițian, s. m.milita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)militá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
militeázămilità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milità v. a fi sau nu în favoarea cuiva:
aceste dovezi militează în contra voastră.