milcui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MILCUÍ, milcuiesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A implora milă; a se milogi. –
Comp. bg. milkam se.milcuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milcuì v. a implora milă:
m’am milcuit, m’am rugat de sărac și de bogat POP. [Ceh. MILKOVATI, a se mângăia].