milenar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILENÁR, -Ă, milenari, -e, adj. Care există, care datează de o mie de ani, care durează de un mileniu;
p. ext. care există de mii de ani. – Din
fr. millénaire, lat. millenarius.milenar (Dicționar de neologisme, 1986)MILENÁR, -Ă adj. (Existent) de o mie de ani, de un mileniu; (
p. ext.) de mii de ani. [Cf. fr.
millénaire, lat.
millenarius].
milenar (Marele dicționar de neologisme, 2000)MILENÁR, -Ă adj. care datează de o mie (sau de mii) de ani. (< fr.
millénaire, lat.
millenarius)
milenar (Dicționaru limbii românești, 1939)*milenár, -ă adj. (lat.
millenarius, d.
mille, o mie). Care cuprinde o mie de anĭ:
spațiŭ milenar. Care există de o mie de anĭ:
obiceĭ milenar.milenar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milenár adj. m.,
pl. milenári; f. milenáră, pl. milenáremilenar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milenar a.
1. ce conține o mie de ani:
perioadă milenară; 2. ce există de o mie de ani:
obiceiu milenar.