mijeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIJEÁLĂ,mijeli, s. f. (Rar) Mijire. – Miji + suf. -eală.
mijeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !mijeálă (rar) s. f., g.-d. art. mijélii; pl. mijéli