mierlică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIERLÍCĂ,mierlici, s. f. (Rar) Mierliță. – Mierlă + suf. -ică.
mierlică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mierlícă (rar) s. f., g.-d. art. mierlícii; pl. mierlíci