mierli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIERLÍ, mierlesc, vb. IV.
Intranz. (
Arg.) A muri. –
Cf. țig. merau.mierli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mierlí (mierlésc, – ít), vb. – A muri. Țig.
mer- „a muri”, viitor
merla (Graur 170; Juilland 168),
cf. țig. morlo „asasinat”,
murlio „înmormîntare”. –
Der. mierleală, s. f. (asasinat; moarte). Cuvînt de
Arg.mierli (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mierli, mierlesc I. v. t. a ucide
II. v. r. a muri
mierli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mierlí (a o ~) (
arg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. o mierlésc, imperf. 3
sg. o mierleá, perf. c. a mierlít-o; conj. prez. 3
să o mierleáscă; ger. mierlínd-o