mierliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIERLÍȚĂ, mierlițe, s. f. Diminutiv al lui
mierlă, mierlică, mierlușcă, mierluță
1. –
Mierlă +
suf. -iță.mierliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mierlíță s. f.,
g.-d. art. mierlíței; pl. mierlíțe