micuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui
mic; mititel, micșor.
2. S. n. (
Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. –
Mic +
suf. -uț.