micuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj.,
s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui
mic; mititel, micșor.
2. S. n. (
Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. –
Mic +
suf. -uț.micuț (Dicționaru limbii românești, 1939)micúț, -ă adj. (dim. d.
mic).
Fam. Cam mic (maĭ ales vorbind de copiĭ).
micuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)micúț adj. m.,
pl. micúți; f. micúță, pl. micúțe