micșunea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală
(Cheiranthus cheiri). ◊
Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (
Pop.) Micsandră. [
Var.:
micșunícă s. f.] –
Cf. tc. menekșe.