miastenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [
Pr.:
mi-as-] – Din
fr. myasthénie.miastenie (Dicționar de neologisme, 1986)MIASTENÍE s.f. (
Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen.
-iei. / < fr.
myasthénie, cf. gr.
mys – mușchi,
a – fără,
sthenos – forță].
miastenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIASTENÍE s. f. sindrom caracterizat printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. (< fr.
myasthénie)
miastenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miasteníe (mi-as-) s. f.,
art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile