meșteri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTERÍ, meșteresc, vb. IV.
Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦
Tranz. și
intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din
meșter.meșteri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)meșteri, meșteresc I v. t. (intl.) a face rău (
cuiva)
II v. r. (deț.) a se automutila pentru a obține transferarea la infirmerie.
meșteri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meșterí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. meșterésc, imperf. 3
sg. meștereá; conj. prez. 3
să meștereáscămeșterì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meșterì v.
1. a lucra cu dibăcie:
ian vezi cum mi le-ai meșterit AL.;
2. a executa:
îmi vine să-i meșteresc un ștaier AL.