meșteresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTERÉSC, -EÁSCĂ, meșterești, adj. (Rar) Care aparține meșterului (
1): de meșter; specific meșterului. –
Meșter +
suf. -esc.meșteresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) meșterésc, -eáscă adj.
Fam. De meșter.
meșteresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) meșterésc v. tr. (d.
meșter).
Fam. Lucrez, robotesc, uneltesc:
mi s´a părut c´am auzit un hoț meșterînd pe la ușă. Fig. Fabric, torn:
a meșteri cuĭva o ocară.meșteresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meșterésc (rar)
adj. m.,
f. meștereáscă; pl. m. și
f. meșteréști