metodist - explicat in DEX

metodist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
METODÍST¹, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.

metodist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
METODÍST², -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Adept al metodismului. – Din fr. méthodiste.

metodist (Dicționar de neologisme, 1986)
METODÍST, -Ă adj. Referitor la metodism. // s.m. și f. Adept al metodismului. [Cf. fr. méthodiste, germ. Methodist].

metodist (Dicționar de neologisme, 1986)
METODÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în metodică; metodician. [< rus. metodist].

metodist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
METODÍST¹, -Ă adj., s. m. f. (adept) al metodismului. (< fr. méthodiste)

metodist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
METODÍST², -Ă s. m. f. specialist în metodică. (< rus. metodist)

metodist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*metodíst, -ă s. și adj. (d. metodă). Care face parte dintr´o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley în secolu XVIII.

metodist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!metodíst adj. m., s. m., pl. metodíști; adj. f., s. f. metodístă, pl. metodíste

metodist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
metodist m. care ține de o sectă protestantă (fundată la Oxford în 1720 de frații Wesley), ale cării doctrine sunt de o severitate extremă.