metodism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METODÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din
fr. méthodisme.metodism (Dicționar de neologisme, 1986)METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr.
méthodisme].
metodism (Marele dicționar de neologisme, 2000)METODÍSM s. n. doctrină religioasă cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană. (< fr.
méthodisme)
metodism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METODÍSM (‹
fr. {i})
s. n. (
REL.) Confesiune protestantă rigoristă, care s-a separat de Biserica anglicană, fondată în
sec. 18 de frații John și Charles Wesley; promovează o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul „metodic” al învățăturilor „Bibliei”. Azi este răspândită în special în S.U.A.
metodism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metodísm s. n.