metateza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METATEZÁ, pers. 3
metatezează, vb. I.
Refl. pas. (Rar: despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. –
V. metateză.metateza (Dicționar de neologisme, 1986)METATEZÁ vb. I. refl. (
Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [<
metateză].
metateza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!metatezá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se metatezeáză