metastază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METASTÁZĂ, metastaze, s. f. 1. Apariție în cursul unei boli a unui focar patologic secundar într-o regiune a corpului situată în altă parte față de focarul primitiv.
2. (
Fon.) Detentă. – Din
fr. métastase.metastază (Dicționar de neologisme, 1986)METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli.
2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr.
métastase, cf. gr.
metastasis – deplasare].
metastază (Marele dicționar de neologisme, 2000)METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr.
métastase)
metastază (Dicționaru limbii românești, 1939)*metastáză f., pl.
e (vgr.
metástasis. V.
dia-stază).
Med. Schimbarea boaleĭ [!] dintr´un loc al corpuluĭ într´altu.
Ret. Figura pin [!] care oratoru atribue [!] altuĭa ceĭa ce a spus el.
metastază (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!metastáză (-tas-ta-/-ta-sta-) s. f.,
g.-d. art. metastázei; pl. metastáze