metaloid (Marele dicționar de neologisme, 2000)METALOÍD,
metaloizi, s.m. Element chimic nemetalic, rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de ductilitate. (din fr.
métalloïde)
metaloid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METALOÍD, metaloizi, s. m. Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate, lipsit de luciu metalic și de ductilitate; nemetal. [
Pl. și: (rar,
n.)
metaloide] – Din
fr. métalloïde.metaloid (Dicționar de neologisme, 1986)METALOÍD s.m. Element chimic lipsit de luciu metalic și de ductilitate, rău conducător de căldură și de electricitate. [Pron.
-lo-id, pl.
-izi, (s.n.)
-ide. / < fr.
métalloïde, cf. gr.
metallon – metal,
eidos – aspect].
metaloid (Dicționaru limbii românești, 1939)*metaloíd m. și n., pl.
e (d.
metal și
-id ca în
mastoid).
Chim. Corp simplu care se apropie de metale pin [!] caracterele luĭ:
oxigenu e un metaloid. Metaloidele-s rele conductoare de căldură și de electricitate; în general, n´aŭ luciŭ metalic, și toțĭ compușiĭ lor oxigenațĭ îs oxizĭ neutri saŭ oxizĭ acizĭ. Metaloiziĭ sînt:
fluoru, cloru, bromu, ĭodu, oxigenu, sulfu, seleniu, teluru, azotu, fosforu, arsenicu, antimoniu, cărbunele, siliciu, boru ș. a.
metaloid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METALOÍD (‹
fr. {i}; {s}
metalo- +
gr. eidos „aspect”) (
CHIM.) Element (chimic) care prezintă caracteristicile externe ale unui metal, dar se comportă chimic atât ca un metal, cât și ca un nemetal (
ex. arsenicul și antimoniul). Sunt rele conducătoare de căldură și electricitate. Fac parte din blocul
p al sistemului periodic și se situează deasupra diagonalei care unește borul cu astatinul.
Sin. (
înv.)
nemetal.metaloid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metaloíd s. m.,
pl. metaloízimetaloid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metaloid n. corp simpluj obișnuit fără lustru metalic și rău conducător de căldură și de electricitate, ca
sulful, fosforul, clorul.