metalografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METALOGRAFÍE s. f. 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora.
2. Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta. – Din
fr. métallographie.metalografie (Dicționar de neologisme, 1986)METALOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a metalurgiei care studiază structura metalelor și aliajelor.
2. (
Poligr.) Procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tipar astfel obținut; metalotipie. [Gen.
-iei. / < fr.
métallographie, cf. lat.
metallum – metal, gr.
graphein – a descrie].
metalografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METALOGRAFÍE s. f. 1. ramură a metalurgiei care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor. 2. procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tiparul obținut; metalotipie. (< fr.
métallographie)
metalografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*metalografíe f. (
metal și
grafie). Știința metalelor.
metalografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metalografíe (-lo-gra-) s. f.,
art. metalografía, g.-d. metalografíi, art. metalografíei