metahirisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAHIRISÍ, metahirisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.)
1. A folosi, a utiliza. ♦ A obișnui, a practica (un obicei). ♦ A dori, a pofti.
2. A exercita, a practica (o meserie, un negoț etc.); a face ceva, a se îndeletnici cu... – Din
ngr. métahirísomai (
viit. lui
metahirízo).metahirisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)metahirisí (sésc, metahirisít), vb. –
1. A folosi, a întrebuința, a se servi de. –
2. A-i plăcea, a dori.
Ngr. μεταχειρίζομαι (Tiktin; Gáldi 209).
Sec. XIX,
înv.metahirisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metahirisí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. metahirisésc, imperf. 3
sg. metahiriseá; conj. prez. 3
să metahiriseáscămetahirisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metahirisì v.
1. a obișnui, a pofti (vorbă ieșită din uz):
metahirisesc sărutări AL.;
2. Mold, a bea, a cinsti (în sănătatea cuiva). [Gr. mod.].