metafonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METAFONÍE, metafonii, s. f. Modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt sub influența unui sunet dintr-o silabă învecinată. – Din
fr. métaphonie.metafonie (Dicționar de neologisme, 1986)METAFONÍE s.f. (
Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen.
-iei. / < fr.
métaphonie, cf. gr.
meta – lângă,
phone – sunet].
metafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METAFONÍE s. f. modificare a timbrului unei vocale din tema unui cuvânt, sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată. (< fr.
métaphonie)
metafonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metafoníe s. f.,
art. metafonía, g.-d. art. metafoníei; pl. metafoníi, art. metafoníile